De ce regie de film?
Iulia Rugină: Înainte să aleg regia, am ales filmul, când am fost la prima filmare din viaţa mea, în clasa a opta. Am făcut figuranţie într-un film american şi mi s-a părut extraordinar tot ceea ce se întâmpla acolo. Mai târziu mi-am dat seama ce anume voiam să fac din toată treaba asta, şi anume regie.
Vorbeşte-ne puţin despre filme.
I.R.: „Bună Cristina! Pa Cristina!" este filmul meu de anul trei, obligatoriu alb-negru, obligatoriu într-un platou, iar la mine platoul este un apartament în care locuiesc o fetiţă de 13 ani împreună cu mama ei. Iar fetiţa este foarte îndrăgostită de vecinul ei de dedesubt, în vârstă de 25 de ani. Este o iubire imposibilă, prima, cea mai importantă, cea mai bulversantă. Este, de fapt, un fragment din viaţa fiecărei fete, cred că toate am trecut prin aşa ceva, fie că era un profesor, un vecin, un văr, un prieten de familie. Oricum, cineva mai în vârstă şi inaccesibil. Pe lângă povestea aceasta, am umplut cu propriile noastre experienţe, de la oracole şi obiectele din cameră la melodii pe care le ascultam în acea perioadă.
În „Vineri în jur de ora 11" nu este nimic romantic.
I.R.: „Vineri în jur de ora 11" este proiectul de anul patru, pe care l-am scris împreună cu Ana Agopian şi Carmen Mezincescu. Ideea ne-a venit după o zi foarte grea pe care eu am avut-o şi ne-am gândit că sunt momente în care chiar simţi nevoia să iei o bâtă şi să-i tragi una cuiva în cap. Din senin. Vorbeam despre toate experienţele neplăcute care se acumulează şi încep să te sufoce şi vrei să faci rău fizic cuiva să te descarci. Noi am vrut să surprindem mecanismul prin care ajungi într-o astfel de stare. Incidentul declanşator din film e real, cineva chiar mi-a tras un pumn în faţă, într-o seară, la fel şi senzaţiile sunt reale. Ne-am dat seama, făcând filmul, că într-adevăr oamenii sunt buni şi frumoşi,
