Pe linga lefurile pe care le primesc in virtutea functiilor detinute, ei sint cenzori sau membrii in consiliile de administratie ale mai multor firme de stat sau privat si regiile autonome. Oare cum se comporta un subordonat care controleaza o firma la care cenzor este sefu? Sefii finantelor iesene sug de la patru tite. Unii chiar de la mai multe. Fiecare dupa cum inhata. Unele ugere sint mai plinute, altele mai slabute. Daca nu curge, pica. Oricum, foarte putini dintre ei se multumesc doar cu laptele dat de schiloada vaca bugetara. Profitind de portitele lasate de o lege ambigua, mai marii fiscalisti apara interesele statului din fotoliile firmelor. Dimineata si in cursul zilei, acestia coordoneaza controlul la agentii economici, iar seara si in week-end ii sfatuiesc. Ei fac acest lucru din dubla calitate pe care o detin: angajati ai Directiei Judetene de Finante (DGFPJ) Iasi si cenzori la societatile comerciale. Pentru aceasta din urma calitate, cistigul lunar ajunge pina la 20% din salariul administratorului. In tarile occidentale, angajatii Ministerului de Finante nu au voie sa isi completeze veniturile din cenzorate, cenzorii fiind obligati sa fie independenti. Intrebarea care se ridica firesc este cit de "la singe" poate fi un control atunci cind superiorul inspectorului fiscal este cenzor la respectivul agent economic? Cistigurile din cenzorate intrec salariul Cistigurile realizate din cenzorate de cele mai multe ori depasesc cistigul realizat ca angajati la stat. Acestia pot primi pina la 20% din salariul de baza al administratorului societatii unde sint angajati cenzori. Mai marii finantelor iesene au aproape toti cite trei cenzorate, numarul maxim permis de lege. Astfel, veniturile obtinute din cenzorate reprezinta baza cistigurilor, salariul platit de stat fiind folosit pentru "cheltuieli diverse". Dupa cum precizeaza surse din domeniul contabil, indemniza