De fiecare dată când se anunţă un concert al Orchestrei Române de Tineret, melomanii aşteaptă cu nerăbdare să revină în sală pentru a se bucura de un regal muzical, în care programul ales şi mai ales interpretarea conferită unor pagini adesea deosebit de solicitante constituie „ingredientele“ unei seri de neuitat. Creatorul şi sufletul acestui excepţional proiect – violoncelistul Marin Cazacu – a făcut, de această dată, încă un pas în afirmarea internaţională a ansamblului, organizând, pentru prima oară în România, conferinţa anuală a Federaţiei Europene a Orchestrelor Naţionale de Tineret, participanţii oaspeţi convingându-se apoi „pe viu“ de calitatea minunii care, de şase ani, ne încântă şi ne uimeşte – pentru că ORT devine mereu mai performantă, iar prospeţimea sunetului, implicarea şi plăcerea cu care cântă instrumentiştii, capacitatea de a se omogeniza şi de a se plia pe cerinţele dirijorale se regăsesc permanent ca o „carte de vizită“ parcă tot mai strălucitoare. Şi de această dată sub bagheta lui Cristian Mandeal, maestru care a lucrat cu tinerii încă din momentul „naşterii“ orchestrei, ni s-a oferit un program care, sub genericul „Romeo şi Julieta“, a alăturat opusuri celebre şi foarte pretenţioase din punct de vedere interpretativ – Uvertura-fantezie de Ceaikovski, arii şi un duet din opera omonimă de Gounod şi Suita din baletul de Prokofiev. De la primele şi până la ultimele acorduri, am ascultat fascinaţi aceste lucrări în care bogăţia coloristică, expresivitatea aparte, maturitatea şi siguranţa abordării, frazarea impecabilă şi gradarea acumulărilor sau planurile contrastante au conturat o atmosferă şi o emoţie ce „plutea“ deasupra noastră, purtându-ne în lumea de poveste, de suferinţă, visare şi apoteoză imaginată cândva de Shakespeare şi transpusă pe portativ de creatori geniali. Vorbind despre o asemenea stare de graţie, ar fi banal să mă