Se trezesc in fiecare dimineata cu sentimentul ca nu sint buni de nimic. Oricit ar incerca nu pot obtine performante la invatatura. Sint inchisi in sine si au privirea unor fiinte care asteapta o mina intinsa. Cei mai multi sint parasiti de parinti, acestia nesuportind probabil gindul ca au un copil cu deficiente mintale. Un handicap care cu greu poate fi depasit. Insa pentru copiii de la Scoala "Constantin Paunescu", terapia prin arta este un experiment ce da roade. Aromele de fructe de padure, papusile de teatru si muzica clasica le insenineaza chipurile si le alunga tristetea, macar pentru citeva ore. Ceea ce nu e putin lucru in cazul lor. De doua-trei ori pe saptamina, 77 de copii cu deficiente mintale de la "Constantin Paunescu" fac terapie prin arta. Un tratament alternativ, pe care psihologii scolii il aplica din 2001, cind au amenajat si un cabinet special de terapie. De cum intri in sala de clasa te intimpina zecile de papusi, scaunele viu colorate, peretii vopsiti in galben. O noua zi de terapie. Cinci elevi de clasa a IV-a stau timizi, dar nerabdatori, in fata usii cabinetului, asteptind ca "doamna" sa le permita sa intre. "Intrati copii, intrati", le spune blind Elena Mihailovici, unul dintre psihopedagogii scolii, care ii invita pe copii sa se aseze jos, pe covor. Camera s-a umplut de un miros placut, de fructe de padure, iar psihologul pregateste la combina audio "Romeo si Julieta", de Ceaikovski. Flavius, Carmen, Ioana, Raluca si Paul, programati pentru art-terapie, se asaza comod, unii in genunchi, alti in sezut sprijinindu-se in miini. "Ia! Ce e muzica asta? Ce frumos se aude!", exclama Raluca, o fetita de zece ani cu deficiente mintale, care si-a pierdut fratele mai mare de curind. Ca sa-i ajute sa se relaxeze, psihologul le propune copiilor sa se aseze in cerc si sa se prinda unul pe celalalt de miini. "Acum ne concentram. Muzica ne linisteste. Ne