Ioan Duţică, un bărbat de 71 de ani, a fost cel care a înfiinţat 135 de cinematografe în 1964, în toate comunele, pentru ca după Revoluţie să rămână doar cu Victoria.
Viaţa în cinematograf e frumoasă, pentru că lucrezi cu fel şi fel de oameni, aşa începe să descrie Ioan Duţică cele cinci decenii petrecute în slujba filmului. Pasiunea pentru această meserie a descoperit-o la 10 ani. „O caravană s-a oprit în satul meu natal şi a rulat Căderea Berlinului. Nu-l uit toată viaţa, parcă am avut o chemare”, a mărturisit bărbatul de 71 de ani.
După o copilărie fericită în comuna natală Drănic, din Dolj, la 17 ani şi-a urmat pasiunea descoperită la o vârstă fragedă şi a plecat departe de familie, tocmai în judeţul Constanţa, unde a fost detaşat ca operator proiecţionist după absolvirea şcolii. Şi tot atunci a avut parte de aventura vieţii sale. „N-am putut să intru în Mangalia, nu aveam buletin de oraş de frontieră. Atunci Constanţa era considerat oraş de frontieră, iar Mangalia era chiar pe graniţă, în 1957. Grănicerii m-au oprit, deşi aveam repartiţie. M-am întors la Constanţa şi directorul a zis «ce să fac băi copile cu tine, înapoi n-am voie să te trimit, hai să deschidem cinematograf la Medgidia, dar te descurci singur, cu gestiune de bilete,cu totul». Îmi era teamă, nu lucrasem cu banii“, a povestit Ioan Duţică. La Medgidia a început prima zi de lucru pe 29 iulie 1957. Punea filme într-o grădină de vară, însă totul a durat până în toamnă când, din cauza frigului, era imposibil să continue. A fost detaşat la Hârşova. „Am stat acolo până în 1959, era greu departe de casă, corespondam cu părinţii numai prin scrisori, am făcut multe cereri la sentiment şi mi-au aprobat să vin la Segarcea, la opt kilometri de părinţi, ca şef de secţie, dar după un an m-au luat în armată”, a mai spus Ioan Duţică.
„Ieşeau ca din saună după filmele indiene“
După un an de a