in septembrie 2002, atat aparatorii, cat si criticii deciziei CNA au scapat, cred, esentialul. Decizia suspendarii emisiei ar fi fost justificata daca o instanta judiciara ar fi constatat ca discursul invitatului Vadim Tudor intra in conflict cu normele constitutionale ale statului roman si ar fi tras consecintele acestui fapt, sub forma unei sentinte juridice. Unei asemenea sentinte nu i se poate substitui scrisoarea trimisa de Ion Iliescu impotriva postului, a doua zi dupa difuzarea emisiunii in care liderul PRM fusese lasat liber sa spuna tot ceea ce voia. Tabara aparatorilor lui Dan Diaconescu et comp. a gresit la randul ei, intrucat a confundat libertatea gandirii si libertatea de exprimare: daca prima nu trebuie sa suporte vreo piedica (intrucat tine de cea mai intima parte a spatiului privat), cea de-a doua implica responsabilitatea (caci e o chestiune publica) si, in consecinta, poate fi limitata, daca aduce prejudicii. Dan Diaconescu si Vadim Tudor pot gandi in forul intim si pot expune in spatiul privat orice doresc, dar de indata ce se exprima in public se supun logicii deliberarii publice. Reducand pozitiile celor doua tabere la esential, se poate spune ca sustinatorii CNA au vazut, de fapt, in OTV un tap ispasitor pentru discursul de tip Vadim Tudor, in vreme ce aparatorii lui Dan Diaconescu considerau ca spatiul public suporta orice forma de exprimare a gandirii. Acest "conflict al interpretarilor" a fost transat pe cale administrativa, licenta OTV fiind suspendata.

Pe cai inca foarte obscure, postul a inceput sa emita din nou in primele zile ale lui aprilie 2004, iar pe 6 mai firmele de cablu au introdus postul dirijat de Dan Diaconescu in caminele din Romania. Obscuritatea reaparitiei a fost mentionata - fara a fi asumata - de presedintele CNA, Ralu Filip, chiar in paginile revistei 22 (din 22-27 aprilie a.c.). Licenta a fost acordata unor