Copilăria lui George Medeleanu (33 de ani) are miros de cazarmă. Picioarele lui s-au învăţat de mici cu bocancii de Armată, iar haina militară i-a ţinut şi de frig şi de cald. Dimineţile începeau cu o înviorare şi continuau cu o masă la cantina unităţii militare.

George Medeleanu a fost abandonat de mama lui în leagănul de copii de la Năvodari, unde a stat până aproape de 3 ani. Bunicii din partea tatălui i s-a făcut milă de el şi l-a luat de la casa de copii. L-a crescut dintr-o pensie mică până când băiatul a ajuns în clasa a VII-a. „Mi-a povestit bunica că, în momentul în care i-am fost încredinţat spre creştere şi educare, urmau să mă transfere la o casă de copii din Cernavodă, iar procedura de încredinţare ar fi fost mult mai anevoioasă“ – spune el. „Eram plin de bube, nu ştiam să vorbesc, iar urechile mi se deformaseră de atâta cât mă trăgeau de ele“, povesteşte George.

„Pro patria“, emisiunea care i-a marcat destinul

Cum a ajuns el copil de trupă? Era prin clasa a VII-a şi nu rata nicio emisiune „Pro Patria“. În acea zi se difuza un reportaj cu copiii de trupă. „I-am zis bunicii: «Vreau şi eu!». Într-o bună zi mi-am pus geanta la uşă şi le-am spus că eu plec în armată“. Până la urmă, bunica a făcut un raport care a ajuns la Ministerul Apărării Naţionale, în care se solicita luarea în evidenţă a mea de către o unitate militară. Am primit răspuns favorabil şi i-am zis. «Mergem în Coiciu, că acolo am văzut eu mulţi copii»“. Aşa a ajuns George Medeleanu la Şcoala Militară Maiştri de Marină Constanţa.

6 copii de trupă

„Mai aveau un copil, Ionuţ, după care, odată cu mine, au mai venit patru copii. Ne-am acomodat foarte repede. Primeam supliment de biscuiţi şi ciocolată, toţi se purtau frumos cu noi. Eram scoşi la defilări, iar în primele învoiri am mers acasă însoţiţi de câte un elev al Şcolii Militare Maiştri de Marină. Primii