Oamenii de pe 20% din suprafaţa planetei nu mai văd stelele
Tot mai multe studii sunt consacrate în ultimul timp unui tip de poluare mai puţin cunoscut: poluarea luminoasă. Excesul de iluminat public noaptea nu numai că produce o cantitate mare de gaze cu efect de seră (4% din total), dar perturbă puternic (şi uneori ireversibil) sănătatea umană şi echilibrul ecosistemului. Iluminatul stradal din majoritatea statelor europene este, în general, prost gândit: există prea puţine becuri economice, prea multe lampadare şi în marea lor majoritate sunt ineficiente, potrivit cotidianului Le Figaro.
Lumina, în loc să bată în jos, bate atât în lateral, cât şi în sus, producând în oraşe efctul de „halou” – ceaţa portocalie prezentă deasupra oraşelor în timpul nopţii şi care blochează şi vizibilitatea aştrilor (ca fapt divers, în momentul unei pene de curent în Los Angeles, oamenii au început să sune la serviciile de urgenţă şi să spună că văd „ceva” pe cer, fiind ulterior lămuriţi că ceea ce zăresc ei este chiar Calea Lactee). În Europa, de exemplu, acest „halou” creşte cu 5% pe an şi blochează 90% dintre stelele vizibile cu ochiul liber.
Ce este însă şi mai grav este că poluarea luminoasă afectează echilibrul metabolic uman, dar şi animal. Ceaţa portocalie dezorientează insectele, păsările, dar şi mamiferele. De asemenea, poluarea luminoasă are un impact negativ direct asupra creşterii şi perioadei de înflorire a plantelor. În cazul oamenilor, iluminatul nocturn excesiv produce tulburări de somn temporare sau permanente şi blochează secreţia de melatonină (ceea ce a condus la o creştere alarmantă a cazurilor de cancer la sân).
Statele europene se pregătesc să ia, într-un final, măsuri de reducere a acestei poluări şi să modifice, în principal, felul în care se face iluminatul stradal (doar în Franţa, scrie Le Figaro, ar trebui înloc