Crini urniţi prin urbe cu tramcarul
Îmi aruncă, largi, în suflet darul,
Prins în nări, de-a scrie cu stamine
Ţepene lumina-n raze pline,
Groase, aşezate pe pereţii
Linşi de roua rea a dimineţii
Printre iederi înşelînd vechi ziduri
Frunzele de plopi, la ochi, au riduri.
Vine toamna-n vară, pe tăcute.
Undeva tocila sîni ascute,
Rotunjeşte şolduri, dă drag sclipăt
Lacrimii lălîi, dospită-n ţipăt.
Crini urniţi prin urbe cu tramcarul
Îmi aruncă, largi, în suflet darul,
Prins în nări, de-a scrie cu stamine
Ţepene lumina-n raze pline,
Groase, aşezate pe pereţii
Linşi de roua rea a dimineţii
Printre iederi înşelînd vechi ziduri
Frunzele de plopi, la ochi, au riduri.
Vine toamna-n vară, pe tăcute.
Undeva tocila sîni ascute,
Rotunjeşte şolduri, dă drag sclipăt
Lacrimii lălîi, dospită-n ţipăt.