Cunoscutul jurnalist - specializat în relaţii internaţionale - şi producător TV francez Antoine Vitkine (cu cel mai recent succes reprezentat de un documentar despre Muammar Gaddafi, care descrie cei 42 de ani de putere ai conducătorului libian şi legăturile sale cu somităţi politice internaţionale) a fost tradus în România cu best-sellerul Mein Kampf, istoria unei cărţi, de către scriitoarea şi directoarea editurii Vremea, Silvia Colfescu (care semnează şi prezentarea grafică a colecţiei). De ce mai suscită o astfel de carte interes? Politologii ar spune că datorită creşterii unor generaţii care nu mai ştiu nimic despre al doilea război mondial, dar şi din cauza tensiunilor globale între capitalismul ultraliberal american şi islamismul radical. Dacă "biblia nazistă" în sine este, evident - şi din fericire - depăşită în consideraţiile politice, precum şi în paranoia sa rasistă, totuşi elementele biografice rămân utile istoricilor, iar modul în care a fost realizată propaganda încă suscită curiozitate (prin modul de a manipula, de a stârni convingere ideologică şi transă emoţională, prin retorică, sensul imaginii şi alte "reţete" aplicate în continuare de media zilelor noastre).

Că Hitler îşi declara, în 1925, meseria de ... scriitor (lăudându-se: "am darul de a şti să reduc toate problemele la esenţial") pare desigur un lucru necuviincios, dar volumul acestui autodidact (numit iniţial Patru ani şi jumătate de luptă împotriva minciunilor, prostiei şi laşităţii - titlul concis de Mein Kampf fiind dat ulterior de editorul Max Amann) a fost vândut în zeci de milioane de exemplare - şi acest lucru a continuat mai ales după 1945, când se ştia deja ce crime a susţinut. Antoine Vitkine analizează nu numai contextul istoric în care a apărut, dar şi faţetele stilului - marcat de digresiuni şi suflul violenţei, un "amestec ciudat de pledoarie pro domo, de profeţii, de