In istoria moderna a Romaniei au existat barbati de stat, barbati vizionari, care au inteles uriasa, vitala insemnatate a institutiilor democratice. Si acesti barbati si-au facut un crez al destinului lor politic din a proteja institutiile democratice firave, din a le intari autoritatea, din a-si convinge simpatizantii ca ele, aceste institutii, trebuie respectate chiar daca unii dintre membrii lor sau unele dintre faptele lor sunt discutabile. Sa fie prestatia lui Traian Basescu la CSM semnul ca domnia sa e un astfel de barbat? Intreaga presa de ieri a tinut sa semnaleze ca pe un eveniment gestul lui Traian Basescu de a lauda CSM si pe Dan Lupascu. N-a scapat ochiului ager al condeierilor nici detasarea domnului presedinte de pana mai ieri protejata sa in Guvernul Romaniei, numita Monica Macovei.
Concluzia a intrunit unanimitatea: prestatia presedintelui s-a constituit intr-o replica subtila la executia publica regizata luni, 9 ianuarie 2006, de noul cuplu politic autohton: Tariceanu-Macovei.
Stiutor al bataliei dintre Palate, am fost si eu tentat sa pun prestatia lui Traian Basescu de la CSM in exclusivitate pe seama nevoii prezidentiale de a proceda invers decat Calin Popescu Tariceanu. Mi-am amintit insa ca Traian Basescu nu e la primul gest de curtoazie fata de o institutie a statului de drept vizibil antipatizata de politicieni, de membri ai societatii civile, de jurnalisti. E vorba de Curtea Constitutionala, surprinzator aparata de Traian Basescu in vara, intr-un context de ostilitate generala. Si m-am gandit ca vorbele bune spuse despre mult hulitul CSM s-ar putea inscrie (precizez, s-ar putea!) intr-o politica asumata constient: cea de sprijinire a unor institutii absolut necesare statului nostru de drept, chiar daca prestatia membrilor lor lasa de dorit.
Sa ma explic.
Ani in sir, dupa 22 decembrie 1989, s-a discutat si s-a redis