După ce l-a invocat de la tribuna Adunării Generale ONU, înainte de a părăsi New York-ul Netanyahu s-a dus să se roage la mormântul mentorului său, Menachem Mendel Schneerson, al şaptelea rabin al Mişcării Habad. El e celebrul rabin din Lubavitch (orasul din Lituania unde s-a nascut această Mişcare, la începutul secolului al XIX-lea), pe care îl citează premierul israelian de câte ori se află la ananghie.

Pentru că se apropie Rosh Hashanah (Anul Nou evreiesc, 29-30 septembrie), o să vorbim despre cel căruia i se spune şi astăzi, la 17 ani de la moarte, pur şi simplu, Rabinul, iar unii îl mai aşteaptă ca pe un Mesia.

Habad e acronimul a trei cuvinte: hohma (înţelepciune), bina (discernământ ) şi daat (cunoaştere), numele cabalistic a trei dintre cele zece sefirot. Mişcarea Habad (care din Lituania a hălăduit prin Europa, apoi s-a mutat în America, după al doilea război mondial) s-a născut din trunchiul hasidismului. Însă întemeietorul ei, Rabbi Schneur Zalman din Liadi - declarând că urmează învăţăturile lui Dov Ber, Maghidul (predicatorul) din Meserici şi ale lui Abraham Îngerul, fiul şi succesorul său - a transformat filonul hasidic într-o filosofie rece, intelectualistă, accesibilă mai degrabă unui grup de iniţiaţi cu preocupări cabalistice. Abia odată cu Rabbi Menachem Mendel Schneerson (care a preluat conducerea în iarna lui 1951), Mişcarea s-a "încălzit" şi a căpătat o dimensiune pragamtică, transformându-se într-o organizaţie de educaţie religioasă şi de caritate, cu sediul în Brooklyn şi cu filiale în toată lumea. Figura carismatică a Rabinului i-a adăugat, pe lângă dimensiunea de redefinire o iudaismului, un accent nou: Habad a devenit o mistică populară, apropiată în manifestările sale - paradoxal - de creştinism. De aici i se trag şi contestările din sânul iudaismului, de aici şi controversele legate de personalitatea şi demersurile Rabinului