*
această entitate
oarbă şi negricioasă: abur de locomotivă
de cărbune
ceva lipit pe dinăuntru ca un abţibild
o lighioană gonită cu lopata
s-o invoc şi s-o scuip între ochi
ea nu-i decât floştomoc de blană
şi rânjet de lepros
abur de rană de sânge slinos
s-o chem şi s-o pleznesc cu vătraiul
să ne înfruntăm în grădini
în câmp deschis
unde eşti ieşi
unde eşti ieşi
miros de căldare arsă şi hâtru ţigan
căldărar
funingine şi cenuşă de baracă bătrână
ieşi târăşte-te şi întoarce-te
în gura destupată de canal
ieşi: îţi voi împlânta efigia în carne
efigia încinsă pe grătar
îţi voi pârli blana şi slana
vei fugi ca un căţel gonit c-un pantof
vechi
şuieratul tău
mai puternic decât orice frână
ieşi
e casă de om bun aici
e casa domnului şi oraşul din vederi
lumânări roşii ard în loc de furnale
eşti vârtej şi toxină
diluviu şi tremur
ieşi
sunt învăţăturile de pe filele cele mai
albe
ieşi
să scuip şi să-mi storc
cămaşa şi gioarsa
să curăţ cu bripta şi să răzuiesc
tu nu exişti tu nu exişti tu nu exişti
negrul şi negreala
toate celelalte
o pictură pe preşul de care ne ştergem
picioarele
ieşi
strânge-te zvârcoleşte-te şi ţâşneşte
-mi prin urechi prin nări sau cel mai bine
prin creştet
în clipa aia
eu sub un tavan plin de candelabre de
bronz
aprinse în plină zi
zâmbind leşinând
i could have told you anything about the
future
şi dacă e nevoie de tremur să fie acum
şi dacă e nevoie de cutremur să se surpe
malul acum
şi dacă e nevoie de foc să-mi ardă şura
acum
e lunca domnului aici şi duminicile n-au
decât