REFUGIATII Un exemplu de convietuire il regasim in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, cand nenumarati refugiati au fost incartiruiti la Muzeul Satului. REFUGIATII Locuitori din Fundu Moldovei pregatiti de targ
Un exemplu de convietuire il regasim in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, cand nenumarati refugiati au fost incartiruiti la Muzeul Satului.
Au existat de-a lungul istoriei Muzeului Satului si perioade mai dificile, unele chiar dramatice. Ca o consecinta a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1940, cand Basarabia, o parte a Bucovinei si tinutul Hertei au fost inglobate Uniunii Sovietice, iar Ardealul de Nord, anexat Ungariei hothyste, foarte multe familii romanesti s-au refugiat dincoace de Prut, incercand sa se distanteze cat mai mult de granita. Celor care au ajuns prin partile Bucurestilor li s-au pus la dispozitie casele din Muzeul Satului, pentru a avea un adapost provizoriu, pana cand li s-au repartizat locuinte adevarate, iar muzeul si-a putut relua activitatea.
UN MUZEU VIU. Norii negri ai razboiului au determinat mii si mii de romani sa ia drumul pribegiei, iar multi s-au indreptat cu toata speranta catre capitala Romaniei. Ajungand la Bucuresti ei trebuia incartiruiti. Dar unde se putea face acest lucru? In ultima instanta, Muzeul Satului Romanesc a fost pus la dispozitia catorva sute de refugiati. Astazi nu ne putem imagina ce a insemnat acest lucru pentru patrimoniul muzeal. S-au organizat dormitoare, grupuri sanitare, depozite de lemne si carbuni, nutreturi pentru animale si pasari. Practic muzeul a devenit un sat imens cu oameni nevoiasi, napastuiti de soarta, care trebuia sa se incalzeasca iarna, sa gateasca. Femeile teseau, gateau, se imbracau asa cum stiau din satul lor. Barbatii ciopleau, sapau, taiau lemne. A fost o perioada cu multe probleme. Un muzeu viu, fiind locuit de refugi
