Un regizor român montează la un teatru din România o piesă a unui autor din Republica Moldova, un regizor moldovean pune în scenă o piesă rusească pe o scenă brăileană, un director de scenă din Cluj semnează un Romeo şi Julieta într-o instituţie de spectacol din Chişinău. Sînt fapte fără legătură între ele (şi care nu justifică, e adevărat, un titlu precum cel de mai sus), datorate, poate, globalizării ori, poate, crizei din teatru şi dorinţei de diversitate. Sigur e doar faptul că e pentru prima dată cînd astfel de colaborări sînt cu adevărat vizibile (iar lor li s-ar adăuga recenta premieră a lui Alexander Hausvater de la Teatrul Naţional de Operetă, Odiseea Vîsotski, unde participarea, în distribuţie, a unor actori de la Chişinău sau de origine moldovenească e remarcată în toate materialele de promovare). Confuzii realiste în teatrul absurdului de zi cu zi Textul lui Constantin Cheianu Volodea, Volodea a apărut anul trecut într-o antologie a Fundaţiei „Camil Petrescu“/Teatrul Azi, înainte de a fi montată de Claudiu Goga la Naţionalul din Iaşi, sub titlul Made in Est (unde preferinţa pentru „Est“ în loc de „East“ permite utilizarea, pe afiş, a semnului grafic pentru moneda euro). Cheianu, critic de teatru, altminteri, e unul dintre dramaturgii foarte interesanţi de peste Prut şi, spre deosebire de alţii, un autor de teatru jucat şi publicat (e interesant de remarcat cum terminologia aplicată acestei zone – Basarabia versus Republica Moldova – trasează limite ideologice radicale între unionişti şi susţinătorii independenţei Chişinăului; astfel, volumul editat de Florica Ichim se cheamă Dramaturgi basarabeni de azi, o asumată contradicţie de facto, de vreme ce provincia românească Basarabia în mod sigur azi nu mai există). Volodea… e, însă, prima sa piesă jucată în România – şi n-aş spune că regizorul i-a făcut neapărat un mare bine. Căci Claudiu Goga tratează