Fiecare universitate va decide modalitatea prin care îşi va desemna rectorul. Proiectul Legii Învăţământului Superior lasă la latitudinea senatelor universitare stabilirea procesului în urma căruia acestea îşi vor propulsa rectorul în fruntea instituţiei.
Formula de compromis a apărut în urma unor conflicte deschise, pe această temă, ce au avut loc, anul trecut, între universităţi, minister şi sindicate. Astfel, în timp ce actualii rectori susţineau sistemul bazat pe alegerile colegiale, iar MECT agrea desemnarea prin concurs, reprezentanţii „Alma Mater” preferau ideea unor alegeri generale, la care să participe întreaga comunitate academică, de la studenţi la profesori.
Indiferent, însă, de modul prin care vor ajunge în funcţie, rectorii vor avea dreptul de a ocupa respectivul fotoliu pentru doar două mandate succesive. De asemenea, conducerea universităţilor va fi asigurată, pe lângă senat şi birourile executive, şi de câte un Consiliu Consultativ, organism ce se vrea a fi un fel de interfaţă între instituţie şi mediul de afaceri.
Astfel, la cârma universităţilor se vor afla nu numai universitarii, ci şi oamenii de afaceri, absolvenţii şi personalităţile din mediul cultural şi ştiinţific. (R.F.)
Fiecare universitate va decide modalitatea prin care îşi va desemna rectorul. Proiectul Legii Învăţământului Superior lasă la latitudinea senatelor universitare stabilirea procesului în urma căruia acestea îşi vor propulsa rectorul în fruntea instituţiei.
Formula de compromis a apărut în urma unor conflicte deschise, pe această temă, ce au avut loc, anul trecut, între universităţi, minister şi sindicate. Astfel, în timp ce actualii rectori susţineau sistemul bazat pe alegerile colegiale, iar MECT agrea desemnarea prin concurs, reprezentanţii „Alma Mater” preferau ideea unor alegeri generale, la care să participe întreaga comunitate academic