Istoria crestina il situeaza pe Ilie, cel nascut la Tesva (tinutul Galaad), in secolul al IX-lea i.H., in vremea regelui Ahab al Samariei.
Numele sau vine din ebraicul Eliyahu, care inseamna "Dumnezeul meu este Yah(ve)". Ilie este considerat drept al doilea profet dupa Moise. Desi capitolele 17-20 ale Cartii a treia a regilor sunt dedicate in intregime lui Ilie, nu exista referinte istorice la adresa proorocului.
Vechiul Testament spune ca regele Ahab, impins de sotia sa pagana Izabela, a inceput prigoana impotriva evreilor care credeau in Dumnezeu Unicul, si a trecut la idolatrizarea zeului Baal.
Dupa ce zeci de prooroci (preoti, prevestitori) adepti ai lui Yahve au fugit ori s-au ascuns prin pesteri, Ilie a ramas singurul opozant fatis al idolatriei si al regelui.
In cele din urma, la sugestia lui Dumnezeu, a fost nevoit si el sa fuga, dar nu inainte de a prooroci (prezice) ca peste Samaria se va asterne seceta dupa voia sa: "in acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie, decat numai cand voi zice eu!"
Vaduva din Sarepta Sidonului
La un moment dat, Dumnezeu i s-a aratat din nou lui Ilie si i-a spus sa se intoarca acasa si ca il va hrani o vaduva. Femeia, intalnita pe drum, a ascultat porunca lui Ilie si, desi mai avea doar putina faina si cativa stropi de ulei, i-a facut proorocului o paine. Dupa aceea a mai facut paine si pentru ea si fiul ei, pentru ca vasul de faina si ulcica de ulei nu s-au mai golit pana la venirea ploii.
Atunci cand fiul vaduvei a murit, Ilie l-a dus in camera lui si a strigat la Dumnezeu "sa se intoarca sufletul acestui copil in el!" iar copilul, dupa ce Ilie a suflat peste el de trei ori, a inviat.
Meciul Baal vs. Yahve
Intors in capitala Regatului de Nord, Ilie i-a cerut regelui Ahab sa adune toti preotii lui Baal si ai zeitei Astarte
