Nu mă pot decide cum să-i spun: orbire patriotardă, conştiinţă subalternă sau lipsă de profesionalism.
Campionatul European de handbal feminin s-a încheiat, dar nu pot să uit vocile lui Dragoş Bocănaciu şi Dragoş Cojocaru, trimişi în Macedonia de TVR 1 să comenteze partidele echipei naţionale. Ce au făcut aceşti doi oameni săptămâna trecută, la meciul România-Danemarca, trebuie prezentat în toate şcolile de jurnalism, la categoria „Aşa nu“. Comentariul lor a fost un amestec de văicăreli, insinuări nedemne, înfierări ale arbitrajului şi aluzii la sforile pe care adversarul le trage fără să ne dăm seama. N-a lipsit, fireşte, tema predilectă a flaşnetarilor în criză de idei: bogaţii nu ne vor la masa lor. Suntem prea mici pentru un război atât de mare (spre deosebire, nu-i aşa, de mastodontul danez). Spre lauda ei, naţionala de handbal feminin şi-a câştigat un public care o urmăreşte cu sufletul la gură, indiferent dacă prinde zile bune sau proaste, indiferent dacă joacă superb sau jenant.
Spre ghinionul ei, aceeaşi naţională a fost însoţită în Macedonia de doi alarmişti halucinaţi de urzeli, agende ascunse şi manevre furişe. Bocănaciu şi Cojocaru au hotărât siguri pe ei: arbitrii ne fură. De ce? Cum, de ce? Fiindcă organismele importante ale handbalului se află în Danemarca şi fiindcă această ţară plăteşte cele mai mari drepturi de televizare a meciurilor. Nimic despre greşelile handbalistelor, nimic despre improvizaţiile la care a trebuit să recurgă antrenorul, nimic despre şubrezenia mentală care ne provoacă atâtea pocinoage. Doar acuzaţii furibunde, răsteli la arbitri, procese de intenţie şi venin.
Da, arbitrajul la acel meci (câştigat de România) a fost prost, însă pentru amândouă echipele - ceea ce Bocănaciu şi Cojocaru n-au remarcat. Ei n-au observat nici că, vrând să ne fure, arbitrii au dat 7 aruncări de la 7 metri României
