Horea Codorean nu apare în faţa camerelor de luat vederi şi nici în tabloide. Nu stă nici măcar pe bancă, ci lângă ea. Nu e preparatorul fizic al Stelei, ci are o misiune mult mai ingrată: aceea de a-i recupera din punct de vedere fizic pe jucătorii care vin după accidentări sau care se recuperează în urma unor accidentări.
Fost jucător şi antrenor la grupele de copii şi juniori ale Stelei, Codorean a rămas în staful stelist indiferent de numele tehnicienilor care s-au perindat în club, semn că munca depusă îi este pe deplin apreciată de conducere.
Horea, eşti, alături de medicul Paligora, cel mai vechi om din actuala echipă a Stelei. Cât de multe s-au schimbat de-a lungul timpului?
Pe medicul Radu Paligora l-am cunoscut cu mult timp înainte de a deveni colegi la Steaua. Acum dacă stau să-mi amintesc, am trecut prin multe împreuna, din păcate sau din fericire. Din păcate, deoarece au fost multe accidentari care trebuiau gestionate în aşa fel încât jucătorul să revina pe teren în cel mai scurt timp posibil, dar fără niciun risc de recidivă. Din fericire, dacă pot spune aşa, deoarece în urma unor astfel de momente am câştigat multă experienţă. Că tot vorbim de Radu, atunci trebuie să-ţi zic că-l consider cel mai bun medic sportiv din ţară.
Apropo de oamenii de lângă tine la Steaua, ai lucrat cu mulţi antrenori până acum. Care a fost cel de care te-ai ataşat cel mai mult?
Fiecare antrenor, ca orice om, are atât părţi bune, cât şi mai puţin bune. Dar atât timp cât obiectivul nostru este comun, te bucuri la orice victorie şi suferi la orice înfrângere alături de el. Lucrând cu el zilnic e imposibil să nu te ataşezi de-un antrenor, indiferent de numele său.
În general, în România, se pune accent pe pregătirea fizică. Totuşi, cel mai bun fotbalist de pe planetă e Messi, care nu e deloc cel mai bun la capitolul fizic.
O bună pr