O legendă vie a tirului românesc, Corneliu Ion a fost, rând pe rând, recordman mondial, campion olimpic, campion european şi medaliat la toate competiţiile majore de tir. A reuşit, în două rânduri, să atingă maximum de punctaj într-un concurs de pistol viteză - 600 din 600, iar după ce a abandonat activitatea competiţională a fost antrenor, iar mai apoi preşedinte al Federaţiei Române de Tir.
Acum pensionar, Corneliu Ion este fericit cu noul său stil de viaţă, departe de agitaţia din sportul românesc, dar, întâmplător, foarte aproape de poligonul de tir de la Tunari. Născut la Focşani, pe 27 iunie 1951, a activat încă de la început la clubul Steaua Bucureşti. În 1974 a intrat cu forţă în topurile internaţionale, cucerind medalia de argint la Campionatele Mondiale, iar în 1977, la Bucureşti, a devenit campion european. Principala sa performanţă a fost însă aurul olimpic obţinut în 1980, la Moscova. Un excelent sportiv, dar şi un student serios, Corneliu Ion a absolvit cu brio Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti, iar mai apoi a terminat Şcoala Internaţională de antrenori de tir de la Wiesbaden. Pregătirea de specialitate şi studiile economice i-au permis să ocupe cu succes diverse funcţii de manager în domeniul sportului.
Tirul este o disciplină mai puţin populară la noi. Cum aţi ajuns să practicaţi acest sport?
Cred că la majoritatea sporturilor individuale se ajunge din pură întâmplare. Eu am avut şansa ca în liceu, prin clasa a X-a, pe la vreo 16 ani, să am un profesor de sport fost mare trăgător de talere. Profesorul Ionescu. El a remarcat că aveam ceva talent la sport, că mă mişc bine la toate probele şi s-a gândit să mă ducă şi în poligon să vadă cum mă descurc cu pistolul. Iniţial, am acceptat din curiozitate, pentru că nici nu ştiam ce-i aia tir, iar apoi a început să-mi placă. Evident că iniţial nu m-am gândit nici o clipă la o car
