Cei care cred ca lovitura de partid, cu tinta Tariceanu, avandu-l in frunte oarecum perfid pe Gheorghe Flutur va duce grabnic la parasirea sefiei PNL si a guvernului de catre Tariceanu, se amagesc. Chiar daca greu incercati de hemoragia interna, Tariceanu si ai lui au si transmis ca “pucistii” se situeaza in afara partidului. Greu de spus cum vor evolua ostilitatile. Flutur si ceilalti semnatari ai Apelului afirma ca se bat pentru unitatea si identitatea PNL. Dar in afara apetentei pentru Platforma stolojenista si a unei clare ralieri la pozitiile PD si ale lui Traian Basescu, care ar fi fost supusi unor atacuri permanente din partea lui Tariceanu & Co., ca niste miei blanzi, disidentii nu aduc argumente. Doctrinare, in primul rand. In interiorul PNL nu prea vor mai avea zile bune. Deja unii semnatari se razgandesc. Constituirea unei noi formatiuni impreuna cu platformistii lui Stolojan ar fi o aventura. Formatiunea ar fi firava, fara sanse. Mai cu seama in eventualitatea unor anticipate. Supravietuirea politica ar presupune pentru Flutur si ai lui sa se lase absorbiti si de Jure de PD-ul cotrocenist. Ce s-ar intampla insa cu PNL Tariceanu, al carui electorat totusi se va reduce? Ca o ironie a sortii revine in actualitate o anume cooperare agreata candva chiar de Stolojan. Solutia de avarie pentru PNL se poate gasi intr-o oferta destul de transparenta facuta de lideri ai PSD-ului convalescent. Ei sustin ideea guvernarii Romaniei pe un esafodaj politic social-liberal. S-ar aduna deja un procentaj electoral semnificativ. De care ar putea fi interesate PC, UDMR si chiar PRM. Varianta in care PD plus platforma ar iesi de la putere, cu tot spatele prezidential. PNG-ul becalist ramane o rezerva incerta.