Fotografiile Andreei pot fi admirate, împreună cu trofeele echipei de fotbal CFR, la intrarea principală și pe coridoarele stadionului. De la 16 ani, tânăra merge la meciurile echipei din Gruia. Face pozele din plăcere, nefiind angajată la Club.
Tatăl lui „Andy”, Cantor Zoltan, face fotografii pentru CFR încă de când echipa era în „B”, iar palmaresul pe care îl are astăzi campioana era doar în speranţele unor investitori, la capitolul „obiective”.
Andrea Cantor își aduce astfel aminte cum acasă „se aude fotbal” încă de când era mică și cum, încetul cu încetul, în viața ei s-a conturat o pasiune. „Am crescut cu fotbalul în casă. Mi-l aduc aminte pe frate-meu care la meciurile Naționalei își picta tricolorul pe față”, povestește Andy.
Totul a început cu un amical
Mezina familiei asista la început din tribune la meciurile echipei și la munca tatălui ei, pe lângă care nu contenea să insiste să o lase să facă și ea poze. S-a întâmplat acum doi ani, când, la un meci amical jucat de CFR la Cluj, în spatele CUG-ului, Andrea a primit aparatul și a auzit cuvintele: „Dacă un sfert din cât o să pozezi iese bine, atunci o să mai ai ce căuta pe teren”.
A luat aparatul cu toate setările reglate. De la marginea ierbii a declanșat zeci de „click”-uri. „Am reușit să fac bine mai mult de un sfert”, povestește ea cum a demonstrat că are ochi pentru fotbal.
Chiar dacă simte o satisfacție aparte atunci când reușește „să prindă golurile”, Andreei îi este și mai drag atunci când reușește să culeagă din tribune extazul, bucuria sau amărăciunea celor care trăiesc meciurile. „Cei mai frumoși sunt copiii care vin pe stadion. Bucuria lor are o culoare aparte”, spune eleva.
O secundă pe Stamford Bridge
Nu a făcut niciun fel de curs de jurnalism sau fotografie. A învățat din mers, furând puțin câte puțin de la tat