La puţină vreme după ce s-a încheiat „Anonimul” (sau vorba unui taximetrist „Incognito”), am reajuns în Deltă, de data aceasta nu pe braţul Sfântul Gheorghe, ci pe Sulina, găsindu-mi, în sfârşit, răgazul pentru 3 zile de răsfăţ absolut, ca oaspete a unui Lup de Mare atipic şi generos.
Îmi părea că nu o să mai ajung niciodată pe vasul visurilor mele care semăna cu yacht-ul din „Unora le place jazz-ul” - cel puţin din fotografii. În realitate yacht-ul este, poate, mai frumos, cu o bibliotecă dotată cu un ecran enorm, pe care am urmărit „Agenţi secreţi” - pe care îl ratasem, la timpul său-, cu proaspătul cuplu destrămat: Monica Bellucci şi Vincent Cassel, dar şi „Viaţa lui Kellogg” cu titlul englezesc înşelător „The Road to Wellville” şi entuziasmantul meci cu Ungaria.
Şi, culmea rafinamentului, mai ceva ca la Salzburg, unde am văzut „Sunetul muzicii”, din chiar castelul în care s-a turnat - acum era pe TVR1-, making off-ul ediţiei a 10-a a festivalului deltian, de pe Dunăre. Jocul apei pe tavan aproape că te ameţea, dându-ţi o senzaţie de uşoară de detaşare între lumi. Peştii din farfurie concurau cu cei din adâncuri: şalău, oblete, ştiucă, biban, somn, calcan. Plante, de la Săgeata apei, care semăna cu Floarea reginei la nu-mă- uita, trecând pe la frumoşii ciulini comestibili, cu o structură de piatră preţioasă, cu frunze lăcuite şi fructe care seamănă cu nucile verzi la gust.
Şi, apoi, păsările pentru care trebuie să vii însă echipat cu binocluri puternice sau chiar cu lunete, în cazul în care nu-l ai călăuză pe profesorul Eugen Petrescu, care îţi descrie fiecare zburătoare în parte. Chiar dacă faci parte din clanul lui Hitchcock, începi să te ataşezi de pasărea albastră, aducătoare de fericire, de pescărel sau pescăraş, de pelicani ori lebede, de răţuşca cea urâtă sau de berzele negre, stăncuţe, chirighiţe, egrete albe şi ibişi negri, stârci galben