Pentru restauratori, munca Andei Roman e o "blasfemie". Totusi, pentru altii, indrazneala ei de a renunta la foita de aur ce acoperea un salon de pe la 1900-1920 pentru un negru mat si o tapiserie din lana e "doar" un alt fel de arta. Mai creativa si poate mai atractiva, pentru ca atelierul sau e singurul loc unde se gasesc perne cu poezii si mobila cu "alunite". ..
Cineva care cumpara mobilier vechi, de consignatie, azi, cand magazinele sunt pline de noutati de la Milano sau New York poate fi vazut ca extravagant. Cineva care il cumpara pentru a-l "reinterpreta" nu poate fi decat un artist. Anda Roman face acest lucru de ceva vreme, iar acum a transformat hobby-ul in afacere. Colindatul consignatiilor si alegerea acelor piese care ii spun ceva e doar inceputul "operatiunii" pentru ea.
Precum doamnele intr-un cabinet cosmetic, unele piese au parte de tratament minim, ca in cazul lazilor de zestre bine pastrate, altele pot fi refacute in intregime. Unele pastreaza haina originala, altele capata haine noi, "de bal".
Asa cum s-a intamplat cu piesa de rezistenta, un salon stil Louis XVI, refacuta in intregime, a carei tapiterie e acum o tapiserie din lana tesuta manual dupa un design propriu (doamne care beau ceai), amintind de tablourile cu siluete ale secolului al XVIII-lea. Salonul e cel mai scump din atelier- 6.600 euro, cea mai ieftina piesa de mobilier fiind o lada de pe la 1800 (250 euro plus TVA).
Anda nu e restaurator, pentru ca nu ii place sa traiasca in trecut, iar casele care incearca sa devina muzeu i se par plictisitoare. "Pentru mine mobila e materie prima, nu-mi propun sa revin la original. Dar imi place sa pornesc de la piese autentice, e ca si cum ai avea o bijuterie si nu o poti face din tinichea. Abia dupa ce le cumpar incepe creatia mea". Iar in aceasta creatie detaliile conteaza foarte mult.
Daca alti artisti ignora
