Nu sunt adeptul teoriilor conspirationiste. Daca ma atrag, se intampla de dragul simbolisticii spectaculoase ce li se atribuie (explorarea acestui univers – o adevarata mina de aur!) sau ca un exercitiu intelectual pe tema puterii oculte: cand o minoritate de initiati, sudati printr-un set de reguli rigide si o serie de ritualuri abstruse, este tentata sa domine asupra majoritatii, considerand-o inferioara, tembela, incapabila sa se autoguverneze. M-am intrebat adeseori, dupa ’89, cat din neputinta noastra de a ne ralia lumii occidentale se datoreaza deformarilor cu care am iesit din comunism si cat activitatii unor structuri de influenta malefica. Nu exista cumva o agenda secreta, pe langa tot ce ni se vantura pe scena publica?
Aceste dileme ma framanta si in legatura cu realitatile moldovenesti din ultimii 17 ani. Marile necazuri ale Basarabiei rezulta din conditia postcoloniala a acestei vechi provincii romanesti, care nu a avut in ultimele doua secole decat 22 de ani de viata nationala, decat doua decenii de evolutie democratica. Dar a rosti acest termen, "postcolonialism", nu te ajuta cu nimic, daca nu cobori in miezul lucrurilor. Un episod recent de la Chisinau m-a facut sa pun mai toate rateurile noastre de dupa 1991 pe seama unui factor mai puternic decat orice institutie legala din Moldova: "reteaua". Miercuri, 19 septembrie, in cadrul unei sedinte extraordinare a Consiliului Coordonator al Audiovizualului de la Chisinau, a fost ales un nou sef al acestui organism, dupa ce vechiul presedinte, Vlad Turcanu, delegat de Opozitie, a asteptat in van, aproape doua luni, ca Monitorul Oficial sa publice decizia alegerii sale in urma debarcarii lui Corneliu Mihalache – tanar cadru de Partid Comunist. Acum, spuneam, a fost instalat presedinte al CCA un batran ostas al partidului, Gheorghe Gorincioi. Personajul a fost decan al Facultatii de Ziaristica din Ch
