Sunt clasice deja cazurile in care, beneficiind de ajutoare de la stat, oamenii refuza locurile de munca. Argumentul infailibil: putini bani nemunciti sunt mai buni decat mai multi bani munciti. In urma acestei situatii pierd toti cei implicati in fenomen: statul, firmele, angajatul. Statul pierde veniturile din contributiile sociale si are cheltuieli de somaj mai mari, firmele pierd capital uman, angajatul pierde venitul si, respectiv, potentiala pensie. Care este situatia cheltuielilor sociale in Romania vs. UE?
Conform teoriei, o economie este formata in principal din doi factori (capital si munca), la care se adauga si productivitatea (in ansamblu include tot ce nu tine de precedentii doi: inzestrare cu tehnologie, educatie, mediul legislativ, etc.).
In statele cu o economie intensiva in munca (precum Romania si multe state emergente), daca acest fenomen de refuz al muncii se generalizeaza (iar rata ocuparii din Romania arata acest lucru) pierderile sunt cu atat mai acute. Rezultatele se vad in deficitele de la bugetele de pensii si asigurari sociale.
Intrebarea logica ce apare: sunt cheltuielile sociale ale statului vinovate de actuala situatie?
Cheltuielile sociale - vinovatul de serviciu in Europa
Unul dintre elementele considerate "vinovate" de situatia actuala a finantelor publice in Uniunea Europene este reprezentat de cheltuielile sociale. Dupa multi autori, o generozitate prea mare in ceea ce priveste cheltuielile sociale produce mai multe efecte negative la nivel national. Fara alte masuri complementare, se produce o rigidizare a societatii, alterand stimulentele, inhiband initiativa privata a indivizilor sau crescand rata fiscalitatii. In plus, fara o rata de crestere economica generatoare de venituri bugetare, presiunea cheltuielilor sociale poate conduce la deficite bugetare si datorii publ
