Pe Victor Ponta l-a apucat brusc grija față de unitățile economice de stat. Intr-o conferință de presă ținută azi, duminică, Victor Ponta deplânge (aici) actiunea ”tot mai accentuată a Guvernului Ungureanu de înstrăinare din patrimoniul naţional a resurselor naturale şi energetice”.
Victor Ponta a precizat că este vorba despre “vânzarea unui pachet de acţiuni la Transelectrica cu 37 de milioane de euro, în condiţiile în care 50 de milioane de euro sunt investiţi doar pentru modernizarea unei singure staţii de transformare (…); vânzarea rezervei naţionale de cupru, una din cele mai mari din Europa, pentru o sumă simbolică – s-a pornit de la 60, s-a ajuns la 200 de milioane; și noi concesiuni privind exploatarea gazelor de şist”.
“Urmează în mod sigur, pentru că probabil că acesta este mandatul Guvernului Ungureanu, vânzarea Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz, Tarom, SNCFR, ce ne-a mai rămas de vândut”, a spus Ponta.
El a explicat că, în aceste condiţii, USL constată tot mai mult că “mandatul Guvernului Ungureanu este un mandat care nu are legătură nici cu interesele României, şi, se pare, nici cu interesele de partid ale PDL, UNPR, UDMR, ci are legătură cu interese externe României, şi care trebuie să se finalizeze în noiembrie, prin transferul a ceea ce a mai rămas din resursele naturale ale României în mâini necunoscute pentru publicul larg”.
Dincolo de o discuție articulată, necesară și utilă, asupra ce înseamnă rezerve strategice ale României, cum și în ce fel trebuie ele gestionate și exploatate, intervenția lui Victor Ponta are și alte conotații.
Discuția ar trebui să ajungă la o definiție a rezervelor strategice, la modul în care să fie ele exploatate, având in vedere lipsa de tehnologie modernă românească destinată acestor exploatări. De responsabilitatea fata de generatiile viitoare. Să raspundă și la întrebarea dacă terenul agrico
