Jocurile asa cum le percepem noi astazi au fost inca de la inceput intr-o strinsa conexiune cu sistemele de calcul. Primul joc pe computer a aparut din nevoia unui om de stiinta de a se detasa de munca zilnica si a de a demonstra ca acele calculatoare de dimensiunile unui frigider modern pot fi folosite si in alte scopuri decit cele planificate initial. Asa a luat nastere tenisul de masa. Din acel moment industria jocurilor s-a dezvoltat continuu, fiecare producator simtind nevoia sa aduca o inovatie in domeniu prin care sa se afirme pe piata. Companii de prestigiu precum EA-Games sau Sierra au pus in practica cele mai ciudate idei lasindu-ne pe noi, jucatorii, sa le continuam asa cum consideram de cuviinta. Astazi in contextul in care fiecare pusti stie ce este un hard-disk, jocurile iau amploare si ajung la un nou stadiu: acela de Sport electronic sau eSport cum este deseori numit in afara. Ideea a apartinut americanului Angel Munoz care a pus bazele a ceea ce noi vedem acum. Compania sa Cyberathlete Professional League, cunoscuta drept CPL, a decis ca a venit momentul in care jucatorii sa se desprinda de universul virtual generat de multiplele servere BattleNet si sa faca ceea ce stiu ei mai bine intr-un cadru competitional, cu public, premii si promovare. Conceptul a luat amploare in cel mai scurt timp, iar entuziasmul jucatorilor nu a ramas fara ecouri. Companii de prestigiu in domeniul IT, precum AMD, ATI, Intel sau nVidia, au simtit nevoia de implicare si de aici pina la primele competitii cu premii uriase nu a mai fost decit un pas. Frenezia jucatorilor a devenit atit de imprevizibila incit marile companii au facut investitii enorme pentru a dezvolta hardware perfect optimizat pentru jucatori. Sporturile Electronice au fost recunoscute official mai tirziu in momentul in care similitudinile dintre Campionatul Mondial de Fotbal si Campionatul Mondian de jocuri