Promisiunile confirmate ulterior pot compensa hazardul unei investitii facute la momentul potrivit. In timp, vorba filosofului, "nu se stie cine da si cine primeste". Pentru aceasta este nevoie curaj, clarviziune si discernamint si, fara indoiala, de un veritabil bun gust. Cred ca tocmai acesta este pariul mecenatului. Daca ne-am lua dupa frecventa evenimentelor plastice intimplate in ultima vreme, am putea spune ca in Iasi, cel putin la suprafata, arta bate criza. Artis 2010, salonul de toamna al artistilor ieseni, organizat in incinta Hotelului Europa, dar si recentele Interferente, adapostite simultan de Galeriile Cupola si Tonitza, au adunat aproape toata suflarea artistilor locali. Este, fara indoiala, meritul neobositului Constantin Tofan, presedintele filialei moldave a Uniunii Artistilor Plastici, de a fi reusit sa armonizeze eforturile confratilor de breasla in jurul unor proiecte de o asemenea amploare. Daca adaugam si vernisajul de luni seara, de la Galeria Dana, cred ca ideea unui dialog al genurilor si al generatiilor tocmai s-a concretizat in chip fericit. Miza expozitiilor colective de la Cupola si Tonitza nu este neaparat una tematica. Sintem invitati cu generozitate la un "picnic" vizual, unde fiecare propune si expune. Jeno Bartos, Constantin Tofan, Dragos Patrascu, Atena Simionescu, Valeriu Gonceariuc, Marcel Pavel, Zamfira Birzu, Felix Aftene, Mircea Eugen, Gabriela Benescu, Sorin Otinjac, Cristian Diaconescu, Sorin Purcaru, Gabriela si Sabin Drinceanu, Adriana Micu et alii par sa fi gasit limbajul adecvat, unul care sa nu atenueze excesiv diferentele, dar nici sa le amplifice strident. Tocmai de aceea, fiecare lucrare are propria poveste, alta decit cea a suratelor sale, aidoma unui roman conceput in capitole distincte, dar legate in aceeasi intriga si in acelasi final. Pentru privitorul ocazional, "concordia discordanta" a ansamblului prilejuies