A învăţat să coasă de când era copil, iar de atunci şi până acum a brodat mii de feţe de masă, lenjerii de pat, a ţesut covoare şi carpete. Le-a dat pe toate cadou rudelor şi prietenilor.

În timp ce fetiţele de vârsta ei făceau păpuşi din lut, Floarea era atentă la broderiile şi cusăturile surorii sale. Îşi dorea să facă şi ea cămăşi, prosoape sau mileuri. „Nici nu eram la şcoală când am început să fur modelele de la sora mea şi să încerc să fac şi eu. Ea mă învăţa doar cusăturile simple, dar eu voiam să lucrez ce lucra şi ea. Pe vremea aceea totul se făcea manual, inclusiv hainele şi covoarele. Mi-a plăcut de mică să lucrez şi nimic nu mi s-a părut prea greu, chiar dacă eram doar un copil“, îşi aminteşte bătrâna.

De la prosoape şi cămăşi, a trecut la feţe de masă, lenjerii de pat, covoare şi carpete. A făcut mii de produse artizanale, dar niciodată nu s-a gândit să câştige bani din această pasiune a sa pentru arta populară. „Nu am vândut niciodată nimic. Am făcut pentru mine, pentru surorile mele, pentru toate rudele şi pentru prieteni. Mi-a fost drag să lucrez şi îmi este şi acum şi sunt mulţumită doar să văd că oamenii apreciază lucurile făcute de mine“, mărturiseşte Floarea Glonţ.

Pânza şi acul de cusut îi alină singurătatea

Acum, la bătrâneţe, femeia locuieşte la azilul de bătrâni din Slatina. Soţul său a murit cu mulţi ani în urmă, iar boala şi singurătatea au făcut-o să îşi părăsească locuinţa din cartierul Cireaşov. Îşi alină singurătatea cu pânza pe care o transformă în faţă de masă cusută ori brodată. „Lucrez mereu, ca să treacă timpul. Acum am două feţe de masă începute, una pentru băiat şi alta pentru o nepoată. Înainte lucram mai repede, dar acum m-a cam lăsat vederea şi îmi trebuie cam o lună să fac o faţă de masă mare. Dar tot îmi place să stau ore întregi cu acul în mână“, spune bucuroasă femeia.

A învăţat să îmbin