Este cel mai puternic cutremur al pietelor financiare, de la Marea Depresiune din 1929. Atat atunci, ca si acum, criza a fost precedata de euforia oarba a unei false conjuncturi de castig nelimitat. S-a pariat, s-a jonglat, s-au incasat rendite fabuloase, s-a terorizat cu „lipsa de competitivitate internationala”, la o rendita sub 25%. Amenintarea a pornit de pe Wall Street, extinzandu-se rapid si global. Au fost prinsi in caruselul pariurilor inselatoare si prudentii nemti, iar cursul leului romanesc a luat-o razna. FBI-ul cauta vinovati, insa va mai trece ceva timp pana cand marii si micii speculanti, infractori cu banul nostru si cu resursele Pamantului, vor fi pusi (poate) la zid. Pana atunci, traim sub o amenintare globala si mult mai concreta decat cea a terorismului.
Jur ca n-am!
In Germania, ai credit pe contul curent in valoare de 2-3 salarii lunare. La fel, poate chiar mai generos, poti sa ai descoperire de card in Romania. Este minimul de garantie pe care il poti oferi unei banci, documentat cu dovada de venituri pe ultimele luni. In Germania, pe foaia de salariu, scrie si de cand esti angajat. In Romania, o serie din aceste dovezi de venituri au fost artificial umflate si contrafacute, tocmai pentru a satisface cerintele bancilor, pe hartie.
Daca ramai somer sau mica intreprindere iti falimenteaza, vorba neamtului, „Pech!” (ghinion) caci banca ramane cu creditul nerambursat (cel putin o vreme) iar tu cu datoriile inzecite prin acumulare de dobanzi. Le platesti, sau juri cu mana sus, ca n-ai de unde.
In Romania, nu stiu exact cum se procedeaza. In Germania, aceasta „Eidestaatliche Versicherung”, adica juramant pe proprie raspundere ca nu ai nici un fel de mijloace sa achiti o datorie, la creditor sau la banca, nu e pe veci. Esti lasat o vreme in pace, uneori pana la 7 ani, insa anual ti se reverifica starea fina
