Desi laudabila, recenta decizie a Bancii Nationale de a reduce - in sfarsit!- dobanda de politica monetara cu o jumatate de procent nu raspunde nevoii dramatice de relansare a activitatii economice. Contractia economica certa a ultimelor 14-15 luni ar fi impus un gest de politica monetara mult mai curajos si mai adaptat realitatilor momentului. Speranta mea la inceput de an era de a vedea o reducere viguroasa a costului de referinta al creditului pana la cel mult 4%. O asemenea miscare din partea autoritatii monetare ar fi facut in sfarsit comunitatea oamenilor de afaceri sa vada in BNR un aliat loial in amorsarea doritei relansari a cresterii economice. Cu jumatati de procent si jumatati de masura, BNR se complace din pacate intr-o arie de decizie care: 1. nu va influenta decisiv directia economiei reale si nici costul final al creditului in economie si 2. reconfirma temerea ca este in urma situatiei din teren cu cel putin 6 luni. Dar, e adevarat, recenta masura da decidentilor din BNR confortul de a nu putea fi atacati - eternul argument al liderilor care evita masuri curajoase.

Reducerea dobanzii de politica monetara cu numai o jumatate de procent dovedeste inca o data atitudinea ultraprecauta a bancii centrale in adresarea principalei probleme a momentului - pe care in fine si BNR o admite - RECESIUNEA. Din pacate pentru Romania, banca noastra centrala, spre deosebire de suratele sale mai experimentate din alte tari UE si din SUA, pare a avea mari rezerve in a sesiza la timp si a accepta semnalele economiei reale. BNR si-a facut un titlu de glorie din a reactiona foarte lent si foarte tarziu la mesajele comunitatii de afaceri si ale consumatorului roman. Intr-o lume in care deciziile de politica monetara se iau in ultimele luni aproape exclusiv pe sentiment, pe tendinte incipiente, pe incercare si uneori eroare, intr-o perioada in care mari institutii f