Limbajul lui Dumnezeu

Un om de ştiinţă aduce dovezi în sprijinul credinţei

de Francis S. Collins, Editura Curtea Veche

În colecţia „Ştiinţă şi religie“ a Editurii Curtea Veche, coordonată de Basarab Nicolescu şi Magda Stavinschi, continuă să apară cărţi dintre cele mai surprinzătoare pentru un anumit orizont de aşteptare în care am fost educaţi să procesăm idei şi credinţe dintre cele mai dogmatice. Una dintre ele, inoculată în anii materialismului ateu din România (dar şi de aiurea), a fost aceea că ştiinţa şi credinţa sunt antitetice, ireconciliabile în datele lor... genetice, lipsite de dialog sau măcar într-un război surd purtat de sute de ani.

Francis S. Collins, om de ştiinţă american, director al Proiectului Genomul Uman, ne demonstrează contrariul într-o carte pasională şi pasionantă scrisă cu luciditatea şi competenţa unui specialist care a trecut de la agnosticism şi ateism la o credinţă ce nu exclude ipoteze ştiinţifice dintre cele mai îndrăzneţe.

Atunci când preşedintele SUA, Bill Clinton, a ţinut discursul unei părţi a lumii cu ocazia prezentării faimoasei hărţi a genomului uman, în Camera de Est de la Casa Albă era prezent şi Francis S. Collins. El îşi aminteşte care au fost vorbele care l-au impresionat cel mai mult şi cu care, deşi om de ştiinţă, era perfect de acord: „Astăzi învăţăm limba în care Dumnezeu a creat viaţa. Suntem cu atât mai copleşiţi de uimire şi veneraţie în faţa complexităţii, a frumuseţii şi a minunii darului celui mai sfânt şi dumnezeiesc al lui Dumnezeu“. În cuvinte care nu pot descrie admiraţia umană, Collins elogiază „manualul de instrucţiuni“ al omului creat de Dumnezeu, o minune pe care savanţii au reuşit după ani de muncă să o descifreze: textul publicat are trei miliarde de litere, scris într-un cod straniu, criptografic, format din patru litere. Citirea acestui cod într-un ritm de trei litere