Prima cursă importantă pe etape a sezonului debutează duminică în Amilly şi se anunţă a fi una dintre cele mai spectaculoase din istorie. Cu doi cîştigători de Mari Tururi la start, dar şi învăluită într-un scandal fără sfîrşit, Cursa Soarelui prefaţează un an uluitor pentru ciclismul mondial.
POLITICĂ. Paris-Nice a ajuns mărul discordiei dintre organizatorii Turului Franţei şi Federaţia Franceză, pe de o parte şi Uniunea Ciclistă Internaţională, pe de alta. Scandalul dintre cele două părţi a oferit un spectacol stupid în ultimele săptămîni, de-a şoarecele şi pisica, în care cicliştii au ieşit victime colaterale. După ce în 2007 ASO a abandonat în ultima clipă gîndul de a retrage cursa de sub pavilionul regulamentelor UCI, societatea franceză refuzînd cu încăpăţînare să invite echipa ProTour Unibet, planul poate deveni realitate zilele acestea. În ciuda ameninţărilor lui Pat McQuaid şi a repercursiunilor grave pe care participarea la cursă le-ar putea presupune, printre ele şi ştergerea rutierilor de pe lista Olimpiadei de la Beijing, echipele profesioniste i-au dat dreptate lui Patrice Clerc, preşedintele ASO, şi se vor alinia la startul competiţiei. Curtea de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, chemată de rutieri pentru a media conflictul, a fost refuzată de UCI şi ASO, iar tensiunea creşte cu fiecare oră ce ne apropie de startul de mîine.
CURSA. Lăsînd la o parte "politica", nu trebuie să uităm că Paris-Nice este o competiţie ciclistă de tradiţie, cu peste 70 de ani de istorie. În ultimii doi ani, cursa a devenit un fel de oracol nefast pentru Turul Franţei, victoriile lui Landis şi Contador anticipînd momentele de agonie pe care cei doi rutieri le vor petrece în anii următori, drept pentru care organizatorii au făcut puţină ordine la start şi au debarcat Astana. Cu un traseu ce sacrifică etapele de sprint şi reconvoacă o ascensiune mitică p