Zeci de slătineni s-au adunat azi la micuţa Mănăstire Strehareţi, ascunsă în pădurea de la marginea oraşului. Dacă unii au venit pentru linişte şi rugăciune, alţii au aprins o lumânare, s-au închinat şi au plecat la grătar. Zi de mare sărbătoare la Mănăstirea Srehareţi. Azi este praznic, iar slătinenii au venit în număr mare ca să fie alături de măicuţe şi de P.S. Sebastian, Episcopul Slatinei care a oficiat slujba religioasă.
De când ajungeai în pădurea Strehareţi, glasul preoţilor care se auzea din boze îţi amintea de importanţa acestei zile.
Grăbeai pasul, îţi arnjeai hainele şi păşeai smerit în curtea plină de flori a mănăstirii. Pe bănci, cu copiii mici în braţe, femeile îmbrobodite murmurau încet rugăciuni. Bărbaţii stăteau la uşa bisericii pline, îmbrăcaţi elegant şi cu capetele plecate se rugau pentru sănătate şi ajutor în viaţă.
„Este aşa de frumos aici, un loc plin de flori unde oamenii vin să se reculeagă, să se regăsească. Pentru că este mai retras aici nu este nebunia de la bisericile şi mănăstirile din oraş. Cei care vin aici sunt mai civilizaţi , mai calmi”, a spus Antonia Sandu, de 39 de ani, profesoară din Slatina.
Pomană pentru morţi
Lângă biserică era o masă plină cu colaci şi mâncare pe care oamenii le aduseseră pentru morţi. Din când în când câte o bătrână ieşea din biserică ca să vadă dacă lumânările mai sunt aprinse pe pomană şi dacă mânacrea este la locul ei pe farfuriile plastic.
„Am adus şi eu ceva pentru bărbatul meu, Dumnezeu să-l ierte, îl chema Marian. Îmi place aici la mănăstire că nu ţin mâncarea în biserică. E mai bine aici, afară”, a spus Dumitra Pătraş, de 72 de ani, din Slatina.
Unii slătineni au venit numai ca să aprindă o lumânare şi să dea un acatist. S-au aşezat pe bănucuţe, au ascultat câteva minute slujba după care s-au ridicat şi au plecat.
„Nu st