● Andrei Pogorilowski, Cartuşe, Editura Cartea Românească, 2012.

Cîştigător al concursului de debut al Editurii Cartea Românească de anul trecut, romanul teoreticianului muzical Andrei Pogorilowski are un personaj relativ asemănător cu cel din romanul fostului violonist Radu Ţuculescu, Femeile insomniacului, roman apărut tot în acest an şi la aceeaşi editură. Dacă personajul lui Radu Ţuculescu, Timi, era un bărbat singur, interesant şi meticulos, bucătar pasionat, cu un cult al prieteniei şi cu mare trecere la femei, care poposesc în apartamentul lui, ordonat şi cu blues pe fundal, ca într-o oază de linişte ce le izolează, pentru o noapte măcar, de rutina, frustrările şi plictiseala propriilor vieţi; personajul lui Andrei Pogorilowski este un tînăr de 38 de ani, Vlad, un tip retras şi timid, care cîntă la pian şi trăieşte singur într-un apartament dezordonat de burlac, mai mult un loc de trecere pentru cele cîteva femei care au venit să rămînă, dar au plecat, mai devreme sau mai tîrziu, în căutarea propriilor vieţi. Şi singuraticul, dar mult mai experimentatul Timi, şi retrasul, timidul Vlad – doi bărbaţi culţi, bucătari şi melomani – au, la un moment dat, cîte o aventură sexuală ce implică ritualul gătitului, rolul de agent de seducţie al miresmelor cuptorului fiind apoi preluat de sunetele muzicii, de blues-ul la chitară, în cazul primului, de sonatele la pian, în cazul celui de-al doilea. (Timi luase şi el nişte lecţii de pian în copilărie, dar nu ajunsese pianist precum Vlad.) Chiar şi construcţia romanelor seamănă, avansînd în paralel pe două planuri temporale, punct – contrapunct, copilăria şi maturitatea celor doi bărbaţi (unul părăsit de tată, celălalt abandonat de mamă); dar, dincolo de umorul cu care scriu ambii prozatori, Andrei Pogorilowski este, stilistic vorbind, mai sofisticat – în genul lui Costache Olăreanu, aş zice, dar fără alonja meta-t