Domnului Nastase ii plac lucrurile frumoase: obiectele de arta, casele de bun gust, hainele elegante, orasele bine gospodarite, comunele cu santuri sapate dupa raza laser, campurile curate, colturile Domnului Nastase ii plac lucrurile frumoase: obiectele de arta, casele de bun gust, hainele elegante, orasele bine gospodarite, comunele cu santuri sapate dupa raza laser, campurile curate, colturile de lume cu peisaje magnifice datatoare de calm. Dar cel mai mult si mai mult iubeste premierul chipul sau pe ecrane si articolele triumfaliste din ziare, in care guvernului i se multumeste pentru merite, iar partidului i se fac operatii estetice pentru a obtine tineretea fara batranete si viata fara de moarte. Orice rand stramb strica ziua presedintelui PSD. Oameni special antrenati vaneaza fiecare cuvant interpretabil din articolele de presa si monitorizeaza toate evolutiile de "pe sticla" ori din eter pentru a-i raporta apoi "AN-ului" cine trebuie trecut pe lista neagra si cine nu. Daca premierul se supara pe un ziarist, tot anturajul transmite vibratia de nemultumire si-l penalizeaza pe indraznet cu radierea de la sursele de informatii, chiar si cele oficiale. In Romania anului 2004, controlul puterii asupra presei a luat forme tot mai rafinate. In afara de strategia economica, vizand atribuirea contractelor de publicitate, administratia Nastase a inventat o formula noua. De la vestita exprimare a nemultumirilor iliesciene - "Mai animalule", s-a trecut la un limbaj diplomatic mai amenintator decat luatul de guler. "Cine nu scrie bine nu mai primeste informatii. Cine nu are informatii iese de pe piata"- aceasta pare sa fie deviza partidului de guvernamant in ce priveste relatia cu presa in prag de campanie. "Aproape de oameni, impreuna cu ei" este primul slogan care iti vine in minte la cladirea Guvernului, dupa fiecare videoconferinta; atunci, pentru ca ziaristii sa nu de