Asa cum par sa evolueze lucrurile in peisajul comunitar, va capata tot mai multa consistenta o alta diviziune, de data aceasta obiectiva, care va lasa Romania in plutonul secund. Dupa aproape cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeana, Romania pare confuza si frustrata. Nu este ceea ce ne asteptam, nu este ceea ce ne-ati promis ca se va intimpla, parem a le spune adesea partenerilor nostri europeni. Intelegem ca sintem, deocamdata, europeni de rangul doi, insa nu trebuie sa ne-o amintiti cu atita ostentatie. Problema este aceea ca, in mijlocul furtunii, Uniunea tinde sa se fractioneze tot mai mult, iar Romania nu este singura amenintata in interese si prestigiu. La un prim nivel, intre statele membre ale zonei euro si cele care nu participa (sau nu participa inca) la moneda unica se face simtita o distanta tot mai mare. Deocamdata nu s-a ajuns la o excludere a ultimelor de la consultarile pe marginea crizei din blocul monetar european, insa nu este exclus ca Nicolas Sarkozy sa incerce si altadata. Si, la fel ca Jacques Chirac acum opt ani si ceva, actualul liderul de la Paris a pronuntat gentila formula „a pierdut o buna ocazie de a tacea", de data aceasta cu referire la Marea Britanie. Se stie, britanicii au avut in final cistig de cauza, cu sprijinul remarcat (si remarcabil) al delegatiei Poloniei. Romania s-a comportat discret, asa cum era de asteptat din partea unui membru de rang secund. La un al doilea nivel, in interiorul Uniunii se acutizeaza problema raporturilor intre cei care ofera asistenta si cei care o primesc. Exista mecanisme special construite pentru stabilizarea economiilor din zona euro aflate in deruta. Insa „puterea de foc" a acestor instrumente, pentru a prelua o metafora nefericita, dar intens utilizata, vine in primul rind din munitia Germaniei. Berlinul nu i-a menajat deloc pe actualii sau potentialii beneficiari si tot mai mult se aud si