În Occident, colecţionarea de maşini vechi reprezintă un hobby al oamenilor cu bani. Automobilele anilor 20'-30' nu se casează, ci sînt păstrate cu grijă, restaurate şi vîndute la preţuri exorbitante. Posesorii se reunesc în asociaţii şi cluburi, cel mai important for în domeniu fiind F.I.V.A. (Fédération Internationale de Véhicules Anciens). Fiecare maşină de epocă deţine un certificat unde sînt precizate rezultatele testelor de autenticitate ale automobilului (probe de culoare, de caroserie etc.). Se organizează periodic raliuri unde taxa de participare depăşeşte de multe ori costul iniţial al maşinii. Într-un garaj al unei case din spatele B-dului Ştefan cel Mare se găseşte un IMS, parcă scos din cutie. Maşina, complet restaurată, îţi creează o dublă senzaţie: o admiraţie ca pentru un exponat de muzeu şi, în acelaşi timp, convingerea că, odată urcat la volan, vei putea străbate în siguranţă sute de kilometri. I.M.S.-urile, primele maşini de teren româneşti, fuseseră destinate, în exclusivitate, necesităţilor armatei. După revoluţie, o parte dintre ele au fost scoase la licitaţie şi cumpărate de către pasionaţii de maşini "demodate", ieşite din uz. Proprietarul maşinii din garaj, Dan Cazacu, visa să conducă un IMS încă din copilărie, aşa că a cumpărat maşina, a restaurat-o piesă cu piesă, astfel încît acum arată ca ieşită din fabrică. Există o singură diferenţă: "IMS-urile erau kaki, o culoare specifică armatei, însă eu dintotdeauna mi-am închipuit-o galbenă, culoarea camuflajului deşertic". Pe lîngă IMS, Dan Cazacu mai are cîteva maşini vechi: un Opel, două Forduri, o Skodă. Este inginer mecanic auto şi, totodată, preşedintele Retromobil Club care reuneşte majoritatea proprietarilor de maşini vechi din România. Retromobil Club s-a înfiinţat în 1998, iar numărul membrilor săi a crescut de la 21, iniţial, pînă la 60, în prezent. Clubul şi-a propus în primul