La conferinţa de luni, Tony Blair îi spunea lui Victor Ponta despre faptul că guvernarea îl va îmbătrâni. Că îi va scoate fire de păr albe.

Eu cred că Blair avea dreptate, chiar dacă nu cunoştea exact problemele noastre. Guvernarea României după alegerile parlamentare devine o ţintă de neinvidiat. Sunt multe capcane întinse pentru perioada 2013 – 2017. Sunt multe opinii care vorbesc despre lungi perioade de volatilitate economică la nivel mondial. Crize succesive, crize după crize, crize simultane, cauzalitate cumulativă, efecte de contagiune. Sunt câteva bombe care vor exploda în următorii ani, mai grave decât implicaţiile negative cauzate de criza datoriilor suverane. Ponta trebuie să ia în calcul o serie de vulnerabilităţi care vor atinge România pe termen mediu. Lipsa calităţii ajustării fiscale. Sau, cum le place multora să spună, lipsa reformelor structurale. Sunt câteva încercări în domeniul bugetar şi, mai explicit în educaţie. Lipsesc multe altele: viziunea integrată asupra dezvoltării, prioritizarea investiţiilor publice, politici sectoriale consistente, investiţii ridicate în infrastructură, capital uman, cercetare dezvoltare, predictibilitatea în mediul de afaceri, costul ridicat al forţei de muncă, gradul redus de colectare al veniturilor etc Bomba va exploda in maximum 2 ani, când ne vom trezi cu o plafonare a creşterii economice de maxim 2-3%, sub potenţial. Vom constata că am ajuns la deficit bugetar apropiat de 3% din PIB, dar cu o convergenţă reală slabă faţă de media UE. Deficitul bugetar amânat. Sau plăţile aruncate în viitor de către guvernul Boc.      Adică 9 miliarde Ron despăgubiri câştigate în instanţă de diverse categorii de bugetari, sume amânate la plată pentru perioada 2014-2016. Plus indexarea acestora la inflaţie. Efectele îmbătrînirii. Raportul de dependenţă defavorabil, completat cu o rată mică a ocupării vor maximiza aceste