Debutul în lungmetrajul lui Florin Şerban întruneşte cronici pozitive în "New York Post", "New York Times", NPR şi IndieWIRE.

"Eu când vreau să fluier, fluier" a avut premiera americană acum două zile, iar reacţiile presei - majoritar pozitive - nu s-au lăsat aşteptate. "New York Post" s-a ambiţionat chiar la predicţii; cronica lui V.A. Musetto se încheie cu afirmaţia că întrevede vremuri bune şi pentru actorii George Piştereanu şi Ada Condeescu, şi pentru regizorul Florin Şerban.

Criticul de la "New York Post" apreciază sinceritatea interpretărilor celor doi, cu atât mai impresionantă cu cât cei doi nu au terminat încă studiile de actorie şi se află la debut în cariera cinematografică, dar şi faptul că, în ciuda bugetului mic, cineastul român a exploatat fiecare leu la maximum.

V.A. Musetto nu uită să menţioneze faptul că Şerban a studiat la Universitatea Columbia şi că printre regizorii care l-au influenţat se numără Robert Bresson, Pedro Almodovar, Bruno Dumont şi Ken Loach. V.A. Musetto etichetează "Eu când vreau să fluier, fluier" drept o dramă oblică al cărei decor îl constituie o închisoare.

Verdictul radiofonic

Postul de radio şi portalul de ştiri NPR acordă şi el atenţie debutului în lungmetraj al lui Florin Şerban, publicând o cronică semnată de Mark Jenkins. Specialistul în ale peliculei subliniază că scenariul filmului porneşte de la adaptarea unei piese, dar opinează că "Eu când vreau să fluier, fluier" nu are absolut nimic teatral.

Dintre atuurile lungmetrajului, Jenkins enumeră "stilul bazat pe documentar al multor filme româneşti recente", "locaţiile reale şi actorii neprofesionişti, ca Piştereanu şi câţiva infractori din puşcării ca aceea în care a fost filmat lungmetrajul".

Criticul accentuează faptul că directorul de imagine la "Eu când vreau să fluier, fluier" este