Romanii acestia si alti multi ar fi putut face cariere de virf in Romania, dar au gasit in Franta ceva dupa care tinjeau: respect pentru spirit, civilizatie cotidiana, repere culturale, interlocutori. Mi s-a atras atentia ca Franta pe care am descris-o eu, in citeva tablete publicate aici, nu e Franta reala, ci o terraimaginara, un tarim idilic, inventat, plasmuit de mintea mea alimentata in adolescenta si tinerete cu lecturi despre o tara fabuloasa, a culturii si subtilitatii spiritului, a preocuparii pentru educatia cetatenilor. Cu brutalitate, cineva imi deschide ochii: nu stiu unde ati vazut atita rafinament, eu am gasit o Franta murdara, saraca, blocata de greve, invadata de emigranti care vor drepturi egale cu cei ce au construit o civilizatie, o tara scumpa si cinica. Inselatoare, perfida. Am vazut si eu aceasta a doua Franta, am participat la marsuri ale grevistilor (adica m-am insinuat in coloane, sa simt pulsul), am vazut Parisul la ora 11, invadat de "turiti" de pe toate meridianele (multi cu intentie sa ramina), am stat de vorba cu colegi ingrijorati de declinul economic si de avansul saraciei. Desi ingrijorati, acestia au incredere in viitorul patriei lor, fac tot ce pot pentru a pune lucrurile pe un nou fagas. M-a impresionat o atitudine constanta: nu arunca insuccesele in seama celorlalti, nici macar a emigrantilor. Am intilnit si multi romani stabiliti in Franta care, desi nu au situatii economice infloritoare, sint cuceriti de spiritul Frantei, de educatia si stilul cetateanului mediu si de sentimentul ca se simt valorizati. Acestia nu sint putini si nici nu aveau interes sa-mi transmita mie mesaje contrafacute, nu le-ar fi folosit la nimic. Informaticieni, medici, ingineri, profesori (inclusiv profesori de franceza), psihologi si sociologi, apartinind unor scoli si orientari diferite, au vrut mai intii sa-si valorifice potentele, sa se articuleze la