Preferate sunt totuşi filmele de artă, vechi

Unii sunt fani declaraţi ai peliculelor româneşti

Fiecare vârstă cu preferinţele ei şi fiecare om cu gusturile lui. Profesorii sunt şi ei oameni şi se uită cam la aceleaşi filme, ca şi elevii şi studenţii lor, cu menţiunea că tinerii vizionează filme mai multe şi din categorii diverse. Dacă am încerca să-i încadrăm pe profesori, în funcţie de preferinţele cinematografice, am avea câteva categorii: profesorii care adoră filmele vechi, cei care iubesc filmele româneşti/franţuzeşti/chinezeşti/spaniole, admiratorii filmelor de iubire sau ai dramelor şi documentarelor şi cei care s-au adaptat actualelor tendinţe.

„Sin City, în care Quentin Tarantino bifează cu hărnicie toate locurile comune şi kitsch-urile proprii benzilor desenate poliţiste, dar dovedeşte magistral că nu contează povestea, cât contează cum este spusă ea”, spune Alex Nemeth. O pasiune devenită obsesie este cea a profesoarei Celia Potin care scrie: „Am văzut «Pe aripile vântului» de cel puţin 15 ori, în 5 limbi, pe diferite canale şi l-aş mai vedea de câteva ori. Preferaţii mei sunt Sean Connery şi restul actorilor britanici“.

Tot în categoria filmelor vechi, menţionate de zeci de profesori, sunt şi: „Jane Eyre”, „La răscruce de vânturi” sau „Sunetul muzicii”. Printre cele mai vizionate filme se numără: „Crash”, „A beautiful mind”, „Pianistul”, „Inside man”, „Parfum de femeie”, „La vita e bella”, „Mândrie şi prejudecată”, „Before Sunrise” şi „Before Sunset”.

Unii profesori sunt cu adevărat pasionaţi de filmele franţuzeşti, chinezeşti sau spaniole, fiind capabili să enumere zeci de titluri. „Îmi plac mult filmele româneşti, sunt foarte bune. De exemplu: «Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii», «A fost sau n-a fost», «Hârtia va fi albastră», toate despre revoluţie”, scrie şi Venera Hoffman. Nici filmele recente nu sunt uitate: „Ap