Cunoscută drept „Mica privighetoare” datorită vocii sale deosebite, Édith Piaf cucerea inimile tuturor francezilor la jumătatea anilor ’30. Talentul său i-a adus un succes fulminant, iar glasul celebrei franţuzoaice a rămas întipărit în mintea tuturor chiar şi azi, când se împlinesc 50 de ani de la moartea artistei.

Édith Giovanna Gassion - pe numele său real - s-a născut pe 19 decembrie 1915, mama sa fiind cântăreaţă într-o cafenea, iar tătăl, acrobat. Abandonată de părinţi, Édith a crescut într-un bordel de la periferia Parisului, alături de bunica ei, care era proprietara acestuia.

După sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, se mută alături de tatăl ei, într-o rulotă. Pentru a-şi câştiga traiul, Édith începe să cânte pe stradă.

Aşa este descoperită de Louis Leplée, proprietarul cabaretului „Le Gerny's” de pe Champs-Élysées, care o invită să cânte câteva melodii în localul lui. Tot Leplée este şi cel care îi spune primul „La môme” – „Privighetoarea”. Acesta reprezintă debutul carierei artistice a cântăreţei, întrucât apariţia sa pe scenă îi cucereşte pe francezi.

Jacques Canetti, impresar la radio, îi oferă acesteia o emisiune, iar la finele anului 1935, îi înregistrează un disc cu melodia „La Foule”.

Doi ani mai târziu, Édith Piaf, nume pe care ea însăşi şi-l atribuie („piaf” = vrabie), obţine un angajament la teatrul ABC, iar impresarul Raymond Asso îi înregistrează piesa „Mon legionnaire”. De asemenea, Jean Cocteau scrie pentru ea piesa de teatru „Le Bel indifférent”.

În 1946, Édith scrie textul celebrei melodii „La Vie En Rose”, iar de muzică se ocupă Louis Guglielmi. Un an mai târziu călătoreşte la New York, unde o cunoaşte pe Marlene Dietrich şi pe boxeurul Marcel Cerdan. Deşi a fost căsătorită de două ori, sportivul rămâne marea sa dragoste şi îi devine amant. Bărbatul moare însă în 1949, după ce avionul