Anul trecut, pe la mijlocul lunii noiembrie, autorităţile de ocupaţie americane şi Consiliul de guvernare al Irakului au revizuit planurile anterioare ale administraţiei Bush pentru instalarea democraţiei: au decis crearea unei administraţii provizorii care îşi va asuma suveranitatea şi va servi ca guvern de tranziţie pînă cînd se va elabora o Constituţie şi se vor ţine alegeri. Bush a declarat că noul plan este "un pas important pe drumul realizării unui Irak democratic, pluralist, o ţară trăind în pace cu vecinii săi". Oficialii americani au un dar special de a spune banalităţi cu un aer foarte important şi unul dintre ei a declarat: "Cînd se transferă suveranitatea, suveranitatea e transferată". De atunci încoace se discută despre modul cum vor fi alese noile organisme provizorii: americanii insistă asupra reprezentării tuturor minorităţilor, religioase sau etnice, în timp ce liderul religios al majorităţii şiite insistă pentru alegeri directe. Minoritatea sunită şi cea kurdă se tem de majoritate, care la rîndul ei nu vrea să audă de pretenţiile minorităţilor. Discursul despre egalitatea în faţa legii (lege deocamdată inexistentă) este contestat cu arma în mînă şi sînt puţine speranţe că există o formulă rapidă pentru acceptarea paşnică a unor identităţi multiple. Realităţile de pe teren i-au speriat pe oficialii americani: în an electoral, ei caută o formulă onorabilă de retragere. E evident că nu va mai exista dreptul de veto american asupra deciziilor, că noile organe ale majorităţii şiite îşi vor putea lua revanşa asupra minorităţii sunite (care l-a susţinut şi l-a aprovizionat cu cadre de conducere pe Saddam), că s-ar putea adopta Sharia, legea islamică, conform modelului iranian. Aniversarea de 25 de ani a revoluţiei iraniene a fost marcată la Bagdad, Iranul susţine cu bani iniţiative economice, politice şi militare din Irak. Bremer, reprezentantul a