Dincolo de oportunitatea indiscutabila a alegerii facute de comitetul norvegian, se ridica o intrebare referitoare la sensul termenului "pace". Dupa Oscar si Emmy, a venit si Premiul Nobel pentru Pace. Fostul vicepresedinte american Al Gore se poate declara multumit de succesul pe care l-a inregistrat lupta sa impotriva incalzirii globale. Documentarul sau intitulat "Un adevar incomod" a generat un interes extraordinar in lumea dezvoltata. Administratia Statelor Unite - in trecut "lanterna rosie" in domeniu - pare dispusa sa-si asume angajamente mai ambitioase in ceea ce priveste reducerea emisiilor poluante. Uniunea Europeana este deja un lider in domeniu, la fel si Japonia. Era nevoie de o personalitate care sa se identifice total cu aceasta cauza, iar domnul Gore - iesit pentru moment din competitia politica americana - s-a adaptat excelent acestei misiuni. Un astfel de purtator de cuvint poate face necesara legatura intre orizontul stiintific si cel accesibil marelui public. De asemenea, ii poate convinge si pe cei care tind sa minimalizeze pericolul incalzirii globale ca, pina la urma, nu strica o serie de precautii. In fine, este cit se poate de oportun leadership-ul unei personalitati cu rezonanta politica, dar situata (pentru moment) in afara cercului restrins al puterii. Daca isi continua campania - si exista toate semnalele ca o va face -, dl. Gore poate contribui la intarirea constringerilor etice impuse actiunii politice si la consolidarea agendei organizatiilor internationale preocupate de viitorul planetei. De altfel, comitetul norvegian a dorit sa sublinieze aceasta relatie, domnul Gore "impartind" premiul cu grupul ONU de experti in domeniul schimbarii climatice. Presa americana s-a grabit sa speculeze eventualitatea folosirii de catre Gore a acestei distinctii pentru a intra, pe ultima suta de metri, in cursa pentru investitura democrata in perspecti