Primele semne ale unui duel mediatic din primavara lui 1913 intre Sofia si Bucuresti au aparut in urma "articolelor incendiare aparute dincolo de Dunare. Periodicul UTRO, sub titlul <>, dupa ce arata ca se impunea revizuirea Tratatului de la Berlin spre a acorda autonomie Albaniei, Macedoniei si Adrianopolelui, revendica fatis provincia dintre Dunare si Marea Neagra aflata in posesia statului român din 1878". In urma victoriei bulgare in primul razboi balcanic si a primelor stiri despre victimele aromâne la sud de Dunare, tonul articolelor din presa româneasca a devenit si el din ce in ce mai vindicativ si mai belicos, cu exceptia oficiosului Partidului Nationalist-Democrat al lui Nicolae Iorga Neamul Românesc, care nu sustinea o interventie militara româneasca la sud de Dunare. Iorga considera ca "interesele României se aflau nu in Balcani, ci dincolo de Carpati, unde monarhia dualista tinea in gherele ei atâta românime".

In acesta atmosfera politica tensionata, interventia militara româneasca la sud de Dunare a fost interpretata de presa româneasca ca inceputul unei noi orientari in politica externa a Regatului român, in sensul unei indepartari de Viena, fata de care exista o profunda ostilitate din partea curentului nationalist roman. Pe de alta parte, presa socialista a gasit in noua criza balcanica o buna ocazie pentru a-si face simtita prezenta prin atacuri vehemente la adresa regelui Carol I. N.D. Cocea a publicat in Facla, in iunie 1913, imediat dupa intrarea Romaniei in razboi, o fulminanta ditiramba impotriva regelui, construita dupa regulile pamfletului, dar utilizand cliseele propagandistice socialiste ale timpului: "Din viata muncitorului român ai facut momâie de spaima si de groaza pentru fratii lui de pretutindeni. Politica ta, spion prusac!, hulan care ne-ai adus in cutele mantiei tale numai necinstea si rusine