Pensionarul este, la cei 76 de ani ai săi, plin de energie şi dă lecţii de viaţă tinerei generaţii, încercând să o conştientizeze de valoarea şi însemnătatea istorică a Băii Mari.
Familia lui Gheorghe Pop a fost prima din oraş deportată din motive politice în anul 1947, la Cavnic. „Aveam aproape 14 ani când am fost scoşi din casă. Abia mai târziu a fost clădit lagărul politic de la Cavnic. Ţin minte că sora mea avea doar un an, iar ai mei o puseseră într-o covată din lemn, aşa au dus-o. Tatăl meu a fost un mare susţinător al Partidului Naţional Ţărănesc şi a ajuns, din cauza asta, şi pe mâna ruşilor. A scăpat prin minune de gloanţe”, povesteşte pensionarul. De altfel, tot de la tatăl său i-au rămas moştenire dragostea de neam, de Maramureş, precum şi singura monografie a Băii Mari din anul 1933 care mai există: „Oglinda oraşului”. „Din monografie am aflat extrem de multe informaţii interesante despre oraş. Spre exemplu, Baia Mare a fost o colonie minieră cunoscută încă din anul 450 înainte de Hristos. În 1347, Ludovic cel Mare alegea aici aur cu mâinile sale, iar locuitorii erau descrişi ca fiind iubitori de cămin, înceţi la vorbă şi răbdători. Până şi primarul de-acum m-a vizitat, curios fiind de monografie”, arată Gheorghe Pop.
Sportiv de performanţă
Pensionarul a făcut schi de performanţă vreme de 5 ani. A câştigat locul întâi la schi fond. Apoi, a făcut parte din lotul naţional Metalul, cu care a urcat pe podium la slalom special. „Am avut un accident la picior, în timp ce schiam. Din această cauză, a trebuit să renunţ la sportul meu preferat”, mai spune băimăreanul.
A avut vreme de 43 de ani acelaşi loc de muncă: IMUM Baia Mare. „Am ieşit la pensie tânăr, imediat după Revoluţie. I-am trimis o scrisoare lui Iliescu, în care i-am propus ca din cei 7000 de angajaţi ai întreprinderii să poată ieşi la pensie în funcţie de numărul de