Sau mai bine spus regimul reprezentat de el. Ce avem dupa patru ani de la deschiderea primului dosar de coruptie pe numele lui Adrian Nastase, nume de cod "Zambaccian"? Desi nu mai ocupa de mult o functie importanta, desi multi ii cintau prohodul politic si il scosesera din calcule, iar pirghiile politice ii lipsesc pentru a mai influenta cu adevarat ceva, unghiile procurorilor nu au reusit macar sa-i zgirie termopanele. Informal, Nastase este mai puternic decit Parlamentul, instantele bucurestene si presiunile europene, rasturnind, prin chichite avocatesti, orice pronostic privitor la deznodamint. Puterea lui se bazeaza pe slabiciunea statului de drept. La ultima incercare de obtinere a avizului Camerei Deputatilor pentru inceperea urmariri penale, Nastase a reusit sa blocheze alianta PDL-PSD si colaborarea parlamentara, fara ca acest fapt sa puna in discutie in vreun fel Parteneriatul pentru Romania. Adrian Nastase a putut sa ridiculizeze PDL si sa-l izoleze in opozitie, reconfigurind majoritatea politica. A fost capabil sa obtina sustinerea parlamentara a PNL si UDMR, cu toate ca ambele partide se afla in opozitie si ar trebui, teoretic, sa atace din toate pozitiile slabiciunile si problemele partidului aflat la putere. Cu concursul parlamentarilor liberali si maghiari, Nastase a mai reusit, de facto, sa transforme Parlamentul intr-o curte de judecata care da sentinte. Se stie cum: in 2008, Parlamentul a respins avizul de incepere a urmaririi penale, pe baza Regulmentului care impunea atunci doua treimi din voturi. Intre timp, Curtea Constitutionala a declarat Regulamentul neconstitutional, statuind ca intr-o asemenea speta este nevoie doar de votul majoritatii deputatilor. Parlamentul din 15 iunie 2009 avea un Regulament care opera pentru viitor si putea supune la vot orice cerere venita din partea procurorilor. Cu toate acestea, majoritatea deputatilor au parasi