AM VAZUT MAI MULTE FOTOGRAFII ale apartamentelor date noi de o primarie din provincie catorva familii fara locuinte. In numai trei ani, le-au facut de nefolosit. Parca ar fi participat la un concurs Cine distruge mai repede. Functionarul de la serviciul social, care se ocupa de cazarea homlesilor, spune ca e o prostie sa miluiesti astfel niste semeni lipsiti complet de simtul proprietatii si al raspunderii. Sunt insi care nu au dimensiunea cadoului ce li se face. Daca le aduci o paine iti sunt sincer recunoscatori. Percep dania drept ceea ce este. Daca insa le dai o casa, traiesc cu convingerea ca societatea, omenirea le datora oricum casa si ca prin chiar acest lucru, ca societatea si-a platit tarziu din datorii, oferindu-le gratis o casa, ea isi merita distrugerea. Nu o pot exprima, dar intreaga existenta a acestor oameni lor e dovada unor convingeri distructive de structura. Solutia pare a fi o preparatie, un antrenament de cateva luni pentru locuirea intr-o casa cu functiuni bine statuate de civilizatie. In fapt, oricat ne-am bate capul, multe feluri de vietuiri nu mai pot fi aduse intr-o matca decenta. Comportamentul social face forme specifice de cancer relational care nu se trateaza cu plocoane si ajutoare. Cand functionarul care a realizat fotografiile a vrut sa discute cu pegra din bloc despre mizeria groasa in care traiesc, ajutatii le-au imputat binefacatorilor ca n-a venit nimeni sa le hraneasca plozii, sa le varuiasca odaile si sa ia gunoiul. Parc-ar fi vrut sa spuna: "Case ne-ati dat, da’ restul, unde-i restul?!"

IN CAPUL STRAZII Blanari, uneia din cladirile vechi, inundate de zeci de grupuri de vagabonzi si clanuri minoritare, primaria i-a betonat intrarea. Evacuata in mai multe randuri, ruina a fost de fiecare data reocupata cu vehementa unui drept reinstaurat. Uneori, am impresia, trecand prin fata oprelistii din beton, ca aud dincolo o forfo